Rezolvarea pentru ceea ce este destul de bun, mai degrabă decât în ​​cele mai bune pe care este posibil. Acest lucru poate apărea în orice situaţie în care factorii de decizie încearcă să urmărească mai mult de un gol la un moment dat. Economie clasică şi neo-clasice economie presupune că indivizii, firmele şi guvernele încearcă să obţină rezultatul optim, cel mai bun posibil de la deciziile lor. Satisfacerea îşi asumă în care decid pentru fiecare obiectiv un nivel de realizare care ar fi destul de bun şi să încerce să găsească o modalitate de a realiza toate aceste obiective sub nivelul optim la o dată. Această abordare la luarea deciziilor este ceva obişnuit în economia comportamentală. Acesta poate fi considerată ca teoria un realist de modul în care sunt luate deciziile. Conceptul a fost inventat de Herbert Simon (1916-2001), un Nobel ¬ premiat economist, în cartea sa, Modele de Man, în 1957.