Un ghid de evaluare a riscului unui instrument financiar oferit de către o agenţie de rating, cum ar fi Moody, Standard and Poor şi Fitch IBCA. Aceste măsuri de stabilire a calităţii unui credit, sunt in mare parte oferite în domeniul datoriilor guvernamentale tranzacţionabile şi a celor corporatiste. Un rating AAA sau A + + reprezintă un risc scăzut de neplată; un rating C sau D,reprezintă un risc extrem sau implicit de neplată. Aceste ratinguri,adesea (dar nu întotdeauna)reflectă costurile datoriilor şi randamentele acestora . O obligaţiune marcată cu un triplu-A are un randament scăzut. Obligaţiunile cu un randament ridicat,cunoscute şi sub denumirea de "obligaţiuni murdare"( junk bonds), au de obicei un rating care sugerează un risc ridicat de neplată. Seria de crize de pe pieţele financiare de la mijlocul anilor `90 a dus la dezbateri ample cu privire la fiabilitatea acestor ratinguri, şi a faptului că acestea nu au avertizat din timp de iminenţa unor pericole. După dezastrul de la compania Enron,pe care din nou, agenţiile de rating nu au reuşit să-l prevadă, unii critici au susţinut că cele trei mari agenţii au format un oligopol confortabil iar încurajarea concurenţei a fost unicul mod de îmbunătăţire a ratingului.