O abordare a regularizării adesea folosită în cazul unei utilităţi publice pentru a o opri în exploatarea puterii de monopol. O autoritatea de reglementare interzice acestei utilităţi publice să câştige deasupra unei anumite rate a rentabilităţii. În practică, acest lucru de multe ori încurajează utilitatea publică să fie ineficientă, lentă în a fi inovativă şi rapidă în a cheltui bani pe lucruri precum birouri mari şi jeturi pentru executivi, de a menţine scăzut profitul şi astfel, rata rentabilităţii.Este în contradicţie cu reglementarea preţurilor.