Un cuvânt bîzîit care se referă la tendinţa pentru oameni, firmele şi guvernele din întreaga lume pentru a deveni tot mai dependentă şi integrate cu altele. Acest lucru poate fi o sursă de oportunitate extraordinară, ca noi pieţe, lucrători, partenerii de afaceri, bunuri și servicii și locuri de muncă devin disponibile, dar, de asemenea, de ameninţare competitiv, care poate submina activităţilor economice viabile înainte de globalizare. Termenul a apărut mai întâi în timpul anilor 1980 pentru a caracteriza schimbări uriaşe, care aveau loc în economie internaţională, în special creşterea în comerţul internaţional şi în fluxurile de capital din întreaga lume. Globalizare, de asemenea, a fost folosit pentru a descrie în creştere inegalitatea veniturilor între cei bogaţi şi săraci; puterea crescândă a companiilor multinaţionale în raport cu guvernul naţional; şi de răspândire a capitalismului în fostele tari comuniste. De obicei, termenul este sinonim cu integrare internaţională, răspândirea de pieţele libere şi politicilor de liberalizare şi de comerţ liber. Procesul nu este pur şi simplu rezultatul forţele economice. Deciziile de factorii de decizie politică, de asemenea, au jucat un rol important, deşi nu toate guvernele au îmbrăţişat călduros schimbarea. Forţa de globalizare a fost companii multinationale, care din anii 1970 au în mod constant, şi adesea cu succes, lobby guvernele pentru a face mai uşor pentru ei să pună abilităţile lor şi de capital pentru a lucra în anterior protejate pieţele naţionale. Firmele se bucură de o protecţie naţională, şi lucrătorii lor (adesea sindicat), au fost unele dintre principalele adversarii globalizării, împreună cu susţinătorii de comerţ echitabil. În ciuda toate vorbesc de globalizare în anii 1990, în unele privinţe economia mondială a fost mai integrate în secolul al XIX-lea. Piaţa forţei de muncă a fost cu siguranţă mai globale. De exemplu, fluxul de persoane din Europa, 300.000 de oameni pe an în secolul al XIX-lea, ajuns la 1 m de un an după 1900. Acum guvernele sunt mult fussier despre imigraţie, şi oamenii nu mai sunt liberi să migreze ca doresc. Ca şi pentru pieţele de capital, numai în anii 1990 a făcut fluxurile de capital internaţionale, faţă de dimensiunea economiei mondiale, recupera la nivelurile de câteva decenii înainte de primul război mondial. Acest lucru la începutul globalizată economia nu a trecut mult timp, cu toate acestea. Între cele două războaie mondiale, a fluxurilor comerciale, capitala şi oamenii s-a prăbuşit la un picurat. Chiar înainte de primul război mondial, guvernele au început să puse obloane împotriva imigranţilor şi importurilor. Astfel o backlash împotriva globalizării ar putea întâmpla din nou?